1 Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2 "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre muntele Seir şi prooroceşte împotriva lui,
3 Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, munte Seir, şi-Mi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi face pustiu şi nelocuit.
4 Cetăţile tale le voi preface în ruine şi tu însuţi vei fi pustiit şi vei şti că Eu sunt Domnul;
5 Fiindcă ai duşmănie veşnică şi ai dat pe fiii lui Israel în mâna sabiei în timpul necredinţei lor, în vremea pieirii desăvârşite,
6 De aceea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că te voi umple de sânge şi sângele te va urmări; şi pentru că tu n-ai urât vărsarea de sânge, de aceea sângele te va şi urmări.
7 Voi face muntele Seir o singurătate şi un pustiu; voi nimici pe oricine străbate ţara.
8 Şi voi umple înălţimile lui de ucişii lui. Pe dealurile tale, în văile tale şi în toate văgăunile tale vor cădea răpuşi de sabie.
9 Te voi face pustiu veşnic şi în cetăţile tale nu vor mai trăi oameni, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
10 De vreme ce tu ai zis: "Aceste două popoare şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le voi stăpâni", cu toate că Domnul era acolo,
11 De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat către ele, şi Mă voi face cunoscut lor, când te voi judeca.
12 Atunci vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate hulele tale pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: "S-au pustiit şi ne sunt daţi nouă spre mâncare!"
13 Auzit-am că v-aţi lăudat înaintea Mea cu limba voastră şi aţi înmulţit vorbele voastre împotriva Mea.
14 Aşa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face pustiu.
15 Cum te-ai bucurat tu, că partea casei lui Israel s-a pustiit, aşa voi face şi cu tine: pustiit vei fi, munte Seir, şi împreună cu tine şi tot Edomul şi vor şti că Eu sunt Domnul". |
