1 Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.
2 Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla în ţară.
3 Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
4 Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră.
5 După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
6 Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sânt deopotrivă de bune.
7 Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele.
8 Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune.
9 Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa.
10 Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sânt deşertăciune. |
