1 Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
2 Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
3 Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
4 Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
5 Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
6 De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
7 Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
8 Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
9 Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10 Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
11 Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
12 Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
13 Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
14 Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
15 Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
16 Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
17 Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
18 Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
19 Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
20 Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
21 În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
22 Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
23 Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
24 Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
25 Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
26 Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
27 Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale. |
