1 Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
2 Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia.
3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
4 Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.
5 Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.
6 Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.
7 Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi.
8 Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.
9 Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge.
10 Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
11 Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.
12 Aşteptarea prea îndelungată îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii.
13 Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
14 Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
15 Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16 Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.
17 Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18 De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel ce primeşte mustrarea va fi cinstit.
19 Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20 Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
21 Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
22 Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
23 Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, insă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
24 Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
25 Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă. |