1 Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
2 Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
3 Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4 Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta,
5 Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6 Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7 Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8 El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
9 Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10 Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
11 Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12 Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13 Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
14 "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
15 Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
16 Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de in din Egipt,
17 Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
18 Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19 Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20 Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!"
21 Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22 El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
23 Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
24 Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
25 Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
26 Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27 Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii. |