1 (Un psalm al lui David. Pentru ziua a patra a sâmbetei.) Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
2 Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri.
3 Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli?
4 Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea?
5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au apăsat-o.
6 Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât.
7 Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
8 Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!
9 Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?
10 Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,
11 Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte.
12 Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
13 Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14 Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,
15 Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa.
16 Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17 Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
18 Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19 Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20 Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
21 Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
22 Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23 Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru. |