1 (Un psalm al lui Asaf. Al înţelegerii.) Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.
2 Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
3 Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.
4 Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5 Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
6 Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,
7 Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
8 Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit, neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
9 Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.
10 N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au vrut să umble.
11 Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
12 Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
13 Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
14 Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc;
15 Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.
16 Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri.
17 Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
18 Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
19 Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
20 - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. - "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"
21 Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
22 Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
23 Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis
24 Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor.
25 Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
26 Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
27 Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare.
28 Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
29 Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.
30 Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor,
31 Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
32 Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.
33 Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă.
34 Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu.
35 Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
36 Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.
37 În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
38 Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui.
39 Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.
40 De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
41 Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
42 Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
43 Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos:
44 El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea.
45 El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei.
46 Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.
47 Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.
48 Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.
49 Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
50 Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.
51 Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.
52 Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-a dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
53 Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
54 Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
55 Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire; şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
56 Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.
57 Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
58 Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
59 Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel.
60 A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.
61 Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului.
62 Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama.
63 Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
64 Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.
65 Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,
66 Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.
67 Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;
68 Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
69 Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
70 Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.
71 De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei. |
