1 (Un psalm al lui David, spre înţelepţire fiilor lui Core.) În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.
5 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
6 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
7 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
8 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
9 Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?"
10 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
11 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. |
