1 Atunci Ţofar, din Naamah, a luat cuvântul şi a vorbit:
2 "Cel ce înşiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns şi tocmai vorbăreţul să aibă dreptate?
3 Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă şi vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
4 Fiindcă tu zici: Credinţa mea este curată şi în ochii Tăi n-am nici o vină.
5 Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Îşi deschidă buzele spre tine,
6 Şi să-ţi destăinuiască tainele înţelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înţeles); atunci de-abia vei şti că Dumnezeu îţi cere socoteală de greşeala ta.
7 Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8 Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu?
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
10 Dacă trece cu vederea, dacă ţine ascuns, dacă dă pe faţă, cine poate să-L oprească?
11 El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă;
12 Astfel deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
13 Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El,
14 Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
15 Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică.
16 Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut.
17 Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
18 Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.
19 Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău.
20 Dar ochii nelegiuiţilor tânjesc şi loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când îşi vor da sufletul". |
